Această carte continuă şirul frivol al antologiilor fără criteriu estetic, dar valorizându-l pe cel al apartenenţei de grup, publicate în anii care au urmat evenimentelor din decembrie 1989, perioadă în care fiecare dintre noi am încercat mai mult sau mai puţin eficient să ne căutăm şi mai apoi să ne înţelegem libertăţile. În schimb, antologia de faţă, continuând proiectul început anul trecut prin antologia poezie.ro, Ultima generaţie, primul val, Editura Muzeul Literaturii Române, este un certificat material de existenţă, pentru proză, al comunităţii virtuale agonia.ro şi, în acelaşi timp, o şansă pe care Editura Paralela 45 o dă unor tineri.

Dacă Internetul asigură o viteză a informaţiei imposibilă pe suport material şi un feed back corespondent acestei viteze, hârtia este spaţiul validării valorice. Aici se întâmplă, cel puţin deocamdată, relaţionarea cu oamenii care contează, dezbaterea, consacrarea, atât cât mai înseamnă aceste lucruri acum, zonele de interes social coborând înspre instinctele primare din om, voinţa de posedare, egoism.

Sunt membri ai agonia.ro aproximativ 15.000 de tineri şi câţiva scriitori consacraţi. Prin aceste două antologii de până acum cei din urmă au primit să meargă pe spaţiul virtual şi nu s-au scufundat, propovăduind canonul, premisele şi rostul literaturii, iar tinerii au urcat pe hârtie, sperând să nu cadă de pe relieful ei înalt. Este un proiect al împăcării dintre două forme de exprimare, tehnică, pe de o parte, şi valorică, pe de altă parte, al relaţionării şi al posibilităţii comparaţiei.

Nu trebuie pierdut din vedere că opţiunea virtuală este determinată de costurile aproape inexistente, postarea în spaţiul respectiv asigură confortul psihologic al produsului final, dar rostul acestui produs şi rezultatul, ca stadiu intermediar, continuă să fie verificate aici.

Internetul oferă o lume extrem de tentantă pentru cei cărora lumea reală, din diverse motive, a căror explicitare nu este firească aici, nu le e de ajuns ori li se pare prea dificil de abordat şi atunci îşi găsesc un refugiu în propria lor dependenţă, la fel cum se întâmplă şi cu celelalte maladii ale sufletului. Astfel, preocuparea pentru literatura care se scrie pe suport electronic o consider a fi însuşi vaccinul împotriva bolii, mai ales în vremuri de epidemie. Literatura va rămâne o metodă de ameliorare a omului, dacă nu prin teme şi prin criterii, în general vorbind, cel puţin ca exerciţiu intelectual.

Această preocupare a unei comunităţi atât de importante ca număr şi ca desfăşurare planetară m-a determinat să încerc să ofer bucurie şi câteva posibilităţi pentru performanţă. A fost posibil pentru că am găsit oameni apţi pentru a înţelege cu sufletul aceste lucruri, care preexistau ca dorinţă în interiorul grupului, aceste proiecte noi nu au fost decât expresia unor aşteptări. Simpla pronunţare a lor a fost de ajuns pentru a fi pornite. Nu a mai trebuit să conving pe nimeni de nimic, inerţia sufletului a fost mai mică decât inerţia materială. Aşa s-a născut şi Festivalul poezie.ro, ajuns la a treia ediţie, desfăşurat, într-o ediţie de vară, la Agigea, Staţiunea de Cercetări Biologice Marine dr. Ioan Borcea, şi, într-una de iarnă, la Mănăstirea Putna, pentru că, dacă apa şi lumina soarelui ne bucură la mare, este necesar să cunoaştem şi sursa acelei lumini. Bucuria fără Dumnezeu este o simplă veselie, care nu îmbunătăţeşte nimic, tot aşa cum un suflet fără Dumnezeu rămâne fără proiecţie, înconjurat de moartea dimprejur.